as ridica ochii pe cer.il vad.sunt nori putini...dar stele multe.e luna plina si lumina ei ma urmeaza.
ne urmarim intr-un joc efemer gata oricand sa se termine...albastrul intunecat al cerului ma inneaca.vantul imi suiera in urechi..sangele svacneste in vene,imi trimite oxigen in aorta si inima pulseaza.accelerez.
umbre.mii de vise mi se perinda prin fata ochilor.
respiratia imi devine ca gheata.
continui sa visez.
fiecare umbra isi reneaga coltul.asteapta sentinta pentru a deveni constienta.
pe fiecare centimetru de piele simt cum dorinta devine fantezie.ma desprind de tot ce ma doare.sunt libera.
nu sunt a nimanui si nici nu voi fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu